CARTE SFÂNTĂ

Carte Sfântă,
mână sfântă te-a adus în a mea cale,
câte lacrimi semănat-am eu pe paginile tale!

Cât am plâns pe-a tale file
când m-am regăsit în tine
ruinat,
pierdut,
în moarte,
dar răscumpărat – pe mine!

Am aflat cum, prin păcate, eu eram pierdut
şi-n moarte,
am aflat chemarea dulce să las căile deşarte.

Am aflat iubirea care
astfel n-a mai fost vreodată,
arătată pentru mine
ca a Bunului Sfânt Tată.

Am aflat de Marea Jertfă
dată pentru-a mea scăpare,
pe Iisus Mântuitorul, Scumpul vieţii mele Soare.

Şi-am aflat Lumina,
Calea
şi-Adevărul vieţii mele
şi – unite cu prigoane – câte bucurii în ele!…

Eram singurel pe lume,
fără soră, fără frate,
dar apoi, ce fericire,
le-am aflat în tine toate.

Carte Sfântă,
Mână sfântă
mi te-a pus la căpătâie
de la-ntâia mea cântare,
de la lacrima dintâie.

Şi-azi cuvântul Sfânt al Vieţii
mi-este-ndemn şi îndrumare,
mângâiere-nţelepciune, întărire şi mustrare.

Domnul meu din tine-mi spune
să mă-nveţe-n tot ce-i bine,
Mâine-osânda sau răsplata
mi-o va spune tot din tine.

Fii cu mine şi mă-nvaţă,
şi mă mustră,
şi mă-ndeamnă,
ca să-nvăţ ce-nseamnă moartea
şi viaţa ce înseamnă.

Ca să-nvăţ ce-nseamnă clipa,
s-o răscumpăr mă învaţă
şi, trăind în curăţie,
să am veşnica viaţă.

Mai unit să fiu cu Domnul,
mai cu râvnă-n calea strâmtă,
tu, Comoara vieţii mele, Carte Sfântă,
Carte Sfântă…

Traian Dorz, Cântările Dintâi