Pr. Arsenie Boca: Cărarea Împărăției

Adunatu-s-au aci o seamă de cuvinte, – răspunsuri la atâtea lacrimi… Şi unele şi altele se adunau la măsuţa sfintei spovedanii, unde mila lui Dumnezeu strălucea în ele, ca soarele în picurii de rouă.

Strălucirile acelea, prinse din lacrimi, împreună le dăm – Părinte şi părinţi – învăţături din vreme urmaşilor, în neam şi-n neam, ca să nu mai orbe-căiască şi ei în noaptea neştiinţei şi a lipsei de sfat, de unde vin toate relele care chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi prea adesea cruntă pământul.

Este o singură cale senină: trăirea învăţăturii creştine, în toată adâncimea ei şi în toată since¬ritatea noastră. Asta rămâne singura cale sigură, pe care trebuie s-o învăţăm mereu, în fiecare rând de oameni.

Cu părintească iubire, tuturor ostenitorilor, şi cu multă smerenie, la toţi creştinii.

Arsenie

Omul, in intregimea lui, are a doua insemnatate dupa Dumnezeu. Un singur suflet e mai de pret decat toata materia acestei lumi. Omul nu e o faptura inchisa in lumea de aci. El nu se multumeste numai sa creada in existenta unei lumi nevazute cum face omul protestant, sau sa deduca cu mintea existenta ei din lumea sensibila, cum fac teologii catolici, ci urmareste sa se afle intr-o legatura cu ea. Insemnatatea omului se arata nu numai prin faptul ca a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, ci si in aceea ca pentru fiecare si in jurul fiecarui ins se da o neintrerupta lupta nevazuta. In jurul fiecarui om e concentrata intreaga existenta creata si necreata, vazuta si nevazuta.

| Continuare »