Un examen de credinta

Biblia este plina de examene de credinta, prin care Domnul Dumnezeu a pus la încercare credinta robilor Sai.
Printr-un un astfel de examen de credinta a trecut si dreptul Iov. Cine era Iov? Era, asa cum spune cartea care-i poarta numele, un om „fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau”. Se laudau si îngerii
din cer cu viata lui Iov.

Într-o zi, împreuna cu „fiii lui Dumnezeu” s-a înfatisat si Satana în fata lui Dumnezeu.

„Domnul a zis catre Satana: De unde vii? Si Satana a raspuns: Din cutreierarea pamântului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el. (Iata si aici o dovada ca Satana cutreiera mereu pamântul, cautând pe cine sa înghita).

Si Domnul i-a zis: Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamânt. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau.

Si Satana a raspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui si turmele lui acopar tara.

Dar ia întinde-Ti mâna si atinge-Te de tot ce are,  si sunt încredintat ca Te va blestema în fata.
Domnul a zis Satanei: Iata, îti dau pe mâna tot ce are, numai asupra lui sa nu întinzi mâna” (Iov 1, 6-12).
Si ca focul unui grozav bombardament au început sa curga nenorocirile asupra lui Iov…

Averea, vitele, casele, copiii, totul a pierdut în chip naprasnic – repede si pe neasteptate. Nenorocirile
se tineau lant, una dupa alta. Iov a pierdut tot, dar n-a pierdut credinta… Si, aruncându-se la pamânt, Iov „s-a închinat si a zis: «Gol am iesit din pântecele mamei mele si gol ma voi întoarce în sânul pamântului. Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Domnului fie binecuvântat». În toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc, si n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1, 20-22).

Iov a trecut cu bine peste acest examen greu. În curând însa avea sa urmeze o încercare si mai grea. O boala îngrozitoare îi cuprinse trupul întreg; o buba rea, din talpa picioarelor si pâna în crestetul capului, îl facea sa sufere dureri amare si grele. I se topeau oasele si carnea de dureri înfricosate, dar Satana nu l-a putut desparti de
dragostea lui Dumnezeu. Din mijlocul acestui examen de credinta striga Iov: „Chiar daca nu voi mai avea carne pe mine, chiar daca mi-ar lua viata, eu totusi voi vedea pe Dumnezeu si El îmi va fi binevoitor” (Iov 19, 26).
Iov, cu examenul lui, este pus în fata noastra sa ne cercetam si sa grijim, caci si noi, de multe ori, trebuie sa trecem prin câte un examen de credinta. Caci pâna când esti sanatos si toate îti merg bine, nu e lucru mare sa fii credincios.

Examenul credintei începe în clipa când se face noapte în viata ta. Când vin încercarile si loviturile, Domnul îti pune la încercare credinta ta. Plângi si te rogi – si, drept raspuns, loviturile sporesc si mai mult. Cerul parca nu aude si nu vede strigarea ta. Dar credinta cea tare, în clipe ca acestea îsi arata puterea. Respinsa mereu, ea striga mai tare pe Domnul. Alungata mereu, ea se arunca mai cu putere la picioarele Domnului.
Credinta cea tare striga: Fa ce vrei cu mine, Doamne; bate-ma, omoara-ma… eu nu ma las de Tine! Aceasta e credinta biruitoare, adevarata credinta, care nu se lasa de Domnul orice i s-ar întâmpla.
Cel ce a trecut si trece printr-un astfel de examen, acela e crestinul cel viu si biruitor.
( Continuare ) »

Cuvânt înainte

Cărticica de faţă cuprinde o vorbire ce s-a rostit în adunarea Oastei Domnului din Sibiu. Prin Tipografia Oastei o trimitem acum şi în lumea ostaşilor de prin ţară.

Ostaşii Domnului şi toţi creştinii care aşteaptă împărăţia lui Dumnezeu vor afla în cărticica aceasta învăţături de mare preţ despre cum trebuie să creştem în Domnul. Un semn al recunoaşterii noastre ca ostaşi trebuie să fie creşterea noastră cea duhovnicească. An de an şi zi de zi să creştem în Domnul pentru ca, văzân­du-ne alţii cum creştem în cele bune, să capete şi ei îndemn de a intra în fronturile mântuirii sufleteşti.

Domnul să binecuvânteze cu folos de mântuire sufletească pe cei ce vor citi şi răspândi şi această mică solie.

Sibiu, la 15 martie 1932 – Preot I. Trifa

Să creştem în Domnul!

Să creştem în toate privinţele, „până vom ajunge toţi la unirea cre­dinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dum­nezeu, la starea de om mare, la înăl­ţimea staturii plinătăţii lui Hristos.

Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură… ci, credincioşi adevă­rului, în dragoste… să creştem în toa­te privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Ef 4, 13-15)

Ce cuvinte scumpe sunt acestea pentru noi şi mântuirea scump-sufle­tului nostru! O asemănare minunată se află aici. Hristos este pus în mijlocul nos­tru ca un „om mare”, cu „statură deplină”, iar noi stăm în jurul Lui ca nişte copii ce trebuie să creştem până vom ajunge la „înălţimea” Lui.

Un pictor a pus această asemănare în preafrumoasa icoană de alături. Iisus se vede în icoana aceasta ca un „om mare”, iar cei din jurul Lui, în creştere. Unii sunt prunci mici. Alţii, mai mari, alţii şi mai mari; cu toţii tinzând să ajungă la „înăl­ţimea staturii” lui Iisus Hristos. ( Continuare ) »

Cuprins:

Cuvânt înainte
Hristos a înviat – un cântec de bucurie şi de biruinţă
I-au mântuit clopotele Învierii
Minciunile de prin cimitire
Ogorul din cimitir
„Hristos a înviat din morţi!“. Acum toate de lumină şi viaţă s-au umplut
Mielul de Paşti. Câţi înţeleg însemnătatea acestui Miel?
Mântuit prin jertfa unui mieluşel
Cum vei muri, aşa vei învia
Câteva învăţături din Evanghelia din ziua de Paşti
La înviere, prin moartea şi îngroparea noastră în Hristos
Toţi vom învia, dar în două tabere
Paştile „creştinilor de azi
O legendă despre ouăle roşii de Paşti
O învăţătură despre înviere, scrisă sub puterea unui vis adus de la Ierusalim
O minunată icoană a învierii sunt ouăle şi puişorii ( Continuare ) »

Cuprins:

Un cuvânt de lămurire
Cuvânt înainte
Ca o oaie mută şi fără de glas
„El a suferit… fiindcă ne-a iubit“
Priviţi-L pe Domnul
El ne-a dat o pildă
Ceva despre spălatul şi tunsul oilor
Tunsul este un bine pentru oi
Spălatul înaintea tunsului
Pierderea lânii
Tunzătorul tunde cu grijă
El tunde la timpul potrivit
După tuns, creşte lână nouă
Nu te plânge, fii liniştit
Suferinţa vine de la Dumnezeu
„Fie voia Ta“
Câteva pilde şi istorioare
Blândul Păstor

Un cuvânt de lămurire

Mare dar şi binecuvântare a fost pentru ţara, Biserica şi poporul nostru Părintele Iosif Trifa.

Prin munca sa stăruitoare şi rodnică a îmbogăţit literatura noastră religioasă cu învăţături noi şi de mare preţ, strânse până acum în peste treizeci de cărţi care au o mare putere de trezire sufletească.

Ele au pătruns în toate oraşele şi satele ţării, deşteptând la viaţă şi mântuire sute de mii de păcătoşi şi adormiţi în somnul cel greu al păcatelor şi răutăţilor, pornind la luptă cea mai mare mişcare religioasă în ţara noastră.

În lucrarea de mântuire a sufletelor, cărţile Părintelui Iosif sunt un neîntrecut ajutor şi ajutător. Toţi cei ce se interesează de mântuirea de-aproapelui au în cărţile acestea o armă neîntrecută, de care nu se pot lipsi.

Cercetătorii Bibliei găsesc în învăţăturile acestea, scrise la picioarele Crucii un îndrumător de preţ care îi ajută să înţeleagă drept cuvântul adevărului. Câţi n-au învăţat să citească Biblia – şi s-o înţeleagă, ajutaţi fiind de citirea acestor neîntrecute şi minunate cărţi ale iubitului nostru părinte sufletesc!

Rând pe rând, cu ajutorul Domnului, vom da la lumină – pe lângă cele care au fost tipărite – toate cărţile scrise de Părintele Iosif în timpul ultimilor săi ani de viaţă şi luptă pe acest pământ.

Cărticica de faţă cuprinde câteva minunate învăţături în legătură cu oile – după Isaia 53, 7. Ele au plăcut nespus de mult tuturor celor ce le-au urmărit, acum câţiva ani, la foaie.

Tipărindu-le în această broşură, le trimitem prin ţară, ca să facă mai departe slujbă pentru Domnul, ajutând la mântuirea sufletelor şi întărind în credinţă pe cei ce trec prin diferite încercări şi necazuri.
Domnul să-Şi reverse harul Său peste toţi cei ce vor citi şi răspândi şi aceste învăţături, pentru slava Numelui Său.

Sibiu, la Vinerea Patimilor – 1938, Tit I. Trifa, Ioan Marini, Traian Dorz ( Continuare ) »

Cuvânt înainte

S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre „ascul­tare”. Puţini înţeleg însă şi şi mai puţini trăiesc această ascultare pe care noi o datorăm lui Dum­nezeu şi Cuvântului Său, în primul rând.

Broşura aceasta arată, în legătură cu frământările din ultimul timp, ce este ascultarea, de cine şi cum trebuie să ascultăm, după regula stabilită în Faptele Apostolilor 5, 29.

Predica de faţă e luată dintr-o carte mai mare a Părintelui Iosif, «Frământările de la Oaste Domnului văzute în lumina Bibliei», care se află în pregătire pentru tipar.

Sibiu, la Rusaliile anului 1938 –  I. M.

Ascultarea cercetată în lumina Evangheliei

De la începutul până la sfârşitul Scripturilor, ascultarea de Dumnezeu trece ca un fir roşu. În grădina Edenului, primului om i s-a dat porunca ascultării de Dumnezeu. Dar această ascultare a fost otrăvită prin neascultarea lui Adam. Prin întreg Vechiul Testament trece această ascultare otrăvită.

Domnul Iisus Hristos a tămăduit şi ascultarea. El S-a făcut ascultător până la moartea crucii (Flp 2, 8). Ne-a împăcat cu Dumnezeu prin Sângele Crucii şi ne-a pus în legătură de ascultare cu El. Cuvântul „ascultare” este deci un cuvânt mare şi sfânt. De câte ori îl auzim trebuie să tresărim, gândindu-ne la ascultarea de Dumnezeu şi la ascultarea până la cruce a Fiului Său.

Toate ascultările din această lume trebuie să aibă legătură cu marea ascultare de Dumnezeu. Orice fel de ascultare ce se face în lumea aceasta trebuie să purceadă din ascultarea de Dumnezeu şi să cheme la ascultarea de Dumnezeu. Aşa e şi ascultarea de Biserică. Biserica predică ascultarea de Dumnezeu. Ascultarea de Biserică este ascultarea de Dumnezeu. A trăi în ascultare de Biserică înseamnă a trăi în ascultare de Dumnezeu. ( Continuare ) »

Cuvânt înainte

Cartea aceasta este rodul unei munci şi preocupări de 14 ani. Prin anul 1921 am pornit o mişcare pentru combaterea alcoolismului în poporul nostru.
Este aceasta o plagă grozavă de care s-au ocupat şi alţii. Însă în deosebire de alţii, noi am pornit lupta în numele Domnului şi cu puterea Domnului. L-am târât pe vrăjmaşul Alcool acolo unde singur se poate birui: pe câmpul de luptă al Evangheliei.
Am înfiripat marea cruciadă religioasă contra alcoolului: mişcarea «Oastea Domnului» – şi am secerat biruinţe neaşteptate.
Oastea Domnului are azi peste 100 mii luptători şi păşeşte biruitor pe toată întinderea Ţării.
Încă o dată s-a adeverit că alcoolismul şi alte patimi rele nu se pot combate cu sfaturi şi conferinţe, ci numai cu puterea Evangheliei. Lucrurile cele mari le face şi azi credinţa şi Evanghelia.
Ceea ce n-au putut face – pentru combaterea alcoolismului – toţi medicii din toată ţara, toate conferinţele, toate Temperanţele şi toate ministerele sănătăţii publice – iată a făcut o umilă şi smerită «Oaste» care a pornit la luptă în numele Domnului.
Zeci de mii de suflete au scăpat, prin această mişcare, din lanţurile diavolului alcool.
Slăvit să fie Domnul Care ne-a învrednicit să facem această lucrare! A Lui este lupta, a Lui este izbânda şi biruinţa.
Pe El Îl rugăm să binecuvânteze cu folos de mântuire sufletească pe cei ce vor citi această carte şi pe cei ce o vor răspândi şi spre mântuirea altora.

Sibiu, la 25 iulie 1936 – Preot IOSIF TRIFA, Redactorul foii «Isus Biruitorul»

Cuprins:

• Cuvânt înainte
• Pilda Evangheliei cu fiul cel pierdut
• „Şi şi-a risipit toată averea sa…”
• „Şi cheltuind el toate…”
• „Scula-mă voi şi mă voi duce la Tatăl meu”
• Fiul se întoarce acasă
• În braţele tatălui
• Tatăl te iartă!…
• Tatăl te aşteaptă…
• Tatăl te cheamă…
• Siguranţa iertării şi statornicia întoarcerii
• Fratele „s-a mâniat…”
• „Nimeni nu poate veni la Tatăl fără numai prin Mine”
• Ţi-a plăcut această carte?
• Întoarce-te, fiu rătăcit

( Continuare ) »

Cuvânt înainte la ediţia a V-a

Cartea aceasta iese a cincea oară de sub tipar. Şi ar fi putut ieşi şi a şasea oară, căci s-a gătat de doi ani şi n-am mai retipărit-o. Ţineam să o mai completez cu material nou (din care foarte mult stă împrăştiat prin foaia «Oastea Domnului»).

Dar Domnul a voit să stau mereu în şcoala cea tainică a suferinţelor şi astfel nu s-a mai făcut ceea ce plănuisem.

Acum, simţindu-se tot mai mult lipsa acestei cărţi de îndrumare pentru cei din Oaste şi pentru cei ce intră în Oaste, am tipărit-o din nou. În cartea aceasta vor afla ostaşii învăţăturile de temelie ale Oastei.

Ţinem însă să spunem că la Oaste mai sunt şi alte cărţi de îndrumare pentru ostaşii Domnului. Oastea Domnului îşi are cărţile ei, care toate arată drumul mântuirii ce l-a deschis această mişcare. Astfel sunt cu deosebire cărţile: «Oglinda inimii omului», cărţile despre Duhul Sfânt, «Corabia lui Noe», «Sodoma şi Gomora», «Mai lângă Domnul meu», «Fiul cel pierdut», «Tâlcuirea Evangheliilor», «500 istorioare morale» şi celelalte.

Şi, mai presus de toate, cei ce intră în Oaste şi cei care au intrat trebuie să aibă negreşit cartea lui Dumnezeu, Biblia.

De încheiere, rog pe Domnul şi Mântuitorul nostru să-Şi reverse darul şi harul Său peste cei ce vor citi această carte şi, citind-o, vor lua şi ei îndemn să intre în Războiul cel Sfânt.

IOSIF TRIFA – Preot, Sibiu, la 10 septembrie 1934 ( Continuare ) »

Cuprins:

• Prefaţă
• Cuvânt înainte
• Golgota şi inima omului
• Domnul Iisus bate la uşa inimii tale
• Diavolul bate şi el la uşa inimii tale
• Inima şi viaţa omului sunt ca o cetate pe care umblă să o cuprindă doi cuceritori
• Diavolul caută inima noastră
• Inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan
• Inima omului care tresare îngrozit şi începe a se trezi din somnul păcatelor
• Inima omului care a ajuns la cunoaşterea stării sale nenorocite şi caută mântuirea
• Omul care a aflat izvorul mântuirii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului
• Să adâncim în inima noastră Crucea şi Jertfa Mântuitorului
• Inima omului care a ajuns un „om nou”, un „om duhovnicesc”, o „făptură nouă”
• Cu ajutorul lumii, satan umblă să-l amăgească iarăşi pe omul cel duhovnicesc
• Mobilizarea generală a iadului în contra omului celui duhovnicesc
• Omul care a biruit lumea cu Golgota, cu Jertfa Crucii de pe Golgota
• Cum moare omul cel duhovnicesc. Moartea lui e o înviere, o trecere la viaţa veşnică
• Cum îl primeşte Domnul pe cel credincios
• Inima omului care „la vreme de ispită se leapădă” şi pierde lupta mântuirii sufleteşti
• Inima omului ce crede că „poate sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu şi Mamonei”
• Inima omului care a îmbătrânit în robie şi ticăloşie sufletească
• Cum moare cel păcătos, cel care stăruie până la sfârşit în ticăloşie sufletească
• Chinurile sufleteşti pe care le are păcătosul în adâncul iadului
• Păcătosul vorbeşte din iad despre viaţa şi trecutul său
• Credinciosul vorbeşte din rai despre viaţa şi trecutul său
• Ţi-a plăcut această carte?

( Continuare ) »

Cuprins:

Cuvânt înainte
„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi…“
De câţi ani eşti?
Suferinţa m-a adus la Domnul
„Eu, regele Nicolae…“
„Şi s-a rezemat Ioan pe pieptul lui Iisus“
Mai lângă Domnul meu
Din piatră, a făcut un tată
„Pace vă las vouă…“
„Rămâneţi în Mine şi Eu în voi…“
„Iată, stau la uşă şi bat…“
„Aici locuieşte Iisus Hristos?“
„Eu sunt Păstorul cel bun“
„Eu sunt lumina lumii“
„Iisus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa»“
„Eu sunt Pâinea vieţii“
A murit de sete în mijlocul apelor
„Fericiţi veţi fi“… când?
„Poruncă nouă dau vouă…“
Cele două surori: Maria şi Marta
Întrebarea unui copil
O altă Marie la picioarele Domnului
Încă o Marie la picioarele Domnului
Trei Marii au îngenuncheat la picioarele Domnului
Eşti păcătos? Domnul te iartă! Vino la El
„Adevărat zic vouă: de nu veţi fi ca pruncii…“
„Părinte, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul Meu“
Ţi-a plăcut această carte? ( Continuare ) »