Gânduri alese,
rânduri culese
cu scurte meditatii duhovnicesti
Credința-ncununată
Credinta-ncununata e doar credinta care
ne-ngenuncheaza-n lacrimi cu-o unica predare
si ne raneste-n Domnul cu-un legamânt fierbinte
de lupta pân’ la moarte, privind mereu ’nainte.
Credinta-ntemeiata pe-nvatatura dreapta
îsi da mereu silinta sa se-mplineasca-n fapta
si-apoi în cunostinta, si-apoi în înfrânare,
suind din treapta-n treapta, spre cea mai ’nalta stare.
Credinta buna lupta rabdarea sa si-o creasca,
evlavia unindu-si cu dragostea frateasca,
si-apoi cu ea iubirea de oameni si-o-mpreuna;
– o astfel de credinta ajunge la cununa.
Credinta mântuieste numai atunci când are
aceste roade scumpe si fapte sfintitoare;
credinta fara fapte e moarta si uscata
si n-o sa-ajunga viata cereasca niciodata.
Nu v-amagiti ca mergeti în Sfânta-Mparatie
când n-aveti o credinta puternica si vie;
credinta ce primeste cununa mântuirii
e numai cea-nsotita de roadele sfintirii.
O, fiul meu cel unic, du-ti lupta vietii tale
eroic, pân’ la tinta Victoriei Finale,
viteaz înfrunta-ti moartea ca soarele furtuna,
la capatul credintei Hristos îti da cununa.