Traian Dorz: Strălucirea biruinţei

Scurte cugetări duhovniceşti

Strălucirea Biruinţei

Stralucirea Biruintei e rasplata fericita
care-asteapta lupta sfânta vrednic si frumos sfârsita,
care Domnul o pastreaza ca s-o dea în vesnicie
celor care legamântul si-au tinut cu vrednicie,
celor ce-au purtat eroic lupta buna si curata
în familia si-n Oastea înrolati întâiasi data.

Stralucirea Biruintei se câstiga prin rabdare
de acei ramasi statornici în credinta si-ascultare,
de-acei îndrazneti ce-n lupta Domnului sunt fara teama,
ce nu-si calca legamântul, nici pe viata nu pun seama,
ci cu ochii la izbânda lui Iisus Biruitorul
’si-au în Crucea Lui puterea si în Jertfa ei Izvorul.

Stralucirea Biruintei va încununa odata
fruntea care-n spini si-n rane a ramas mereu curata,
mâinile batatorite si picioarele ranite
care-n multe binefaceri au umblat neostenite,
inimile ce iubirea si-au pastrat-o ne-ntinata
duhului ce legamântul l-a tinut de-ntâiasi data.

Stralucirea Biruintei este singura dovada
care-arata daca lupta a fost buna si cu roada;
ca-n zadar e lupta celor care n-au sfârsit-o bine,
ei nu vor primi cununa – ci vor merge în rusine.
Fericit e nu-nceputul, ci sfârsitul ce-o sa poarte
nu fagaduinti calcate – ci tinute pân’ la moarte.

Drag urmasul meu, tu, care calci pe-a’ mele urme drepte,
Stralucirea Biruintei si pe tine-o sa te-astepte
daca si tu, pân’ la moarte, vei lupta cu biruinta
lupta buna ce-au luptat-o naintasii în credinta;
atunci si tu-n Oastea Sfânta unde ti-au sfârsit parintii
vei fi-ncununat asemeni cu cununa Biruintii.

Leave a Reply