Tăchiţă GHEORGHIŢĂ – Iveşti, Galaţi

„Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi“ (Ioan 8, 32)TrinitaRUBLIOV

Harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos. Chiar El, cu gura Lui sfântă, a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“. Calea este învăţătura; adevărul este înţelegerea dreaptă a acestei învăţături; iar înţelegerea justă a învăţăturii dă naştere unei vieţi adevărate trăită cu Hristos şi pentru El. Viaţa aceasta era la Tatăl. Noi am văzut-o şi am pipăit-o cu mâinile noastre. Iar acum v-o vestim şi vouă, ca să aveţi părtăşie cu noi şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos, (I Ioan 1, 3). Deci şi în noi – cei care am primit viaţa prin credinţa în Cuvântul Sfânt şi Duhul Sfânt, Care este Dătătorul de viaţă – viaţa aceasta trebuie să atingă statura plinătăţii de om în Hristos. Să nu mai fim copii, plutind încolo şi încoace, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci credincioşi adevărului, în dragoste, ca să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel Care este Capul Hristos (Efeseni 4, 14-15).
Noi, majoritatea ostaşilor – care, înainte de a intra în Oastea Domnului, eram ca toţi ceilalţi oameni, necunoscând nici Sf. Scriptură, nici învăţătura de credinţă ortodoxă, nici literatura Oastei Domnului – după ce ne-am înrolat în Oaste, ne-am ocupat numai cu Sf. Scriptură, cu adunarea, cu Frăţietatea, căpătând, după părerea noastră, o viaţă curată, faţă de viaţa din trecut. Dar de ceea ce a spus Domnul, adică de a nu fi pricină de sminteală pentru nimeni, nu prea ne-am ocupat. Astfel, multe din adunările noastre seamănă mai mult cu adunări străine de Biserică şi de duhul Oastei dintâi. O persoană de la cultul baptist, mergând de mai multe ori la adunările Oastei Domnului, mi-a spus că adunările noastre seamănă foarte mult cu adunările lor. Şi acest fapt, această constatare amară m-a durut foarte mult. Cum se poate să ajungem noi în felul acesta?

Este ceasul ca, în aceste frământări pe care le traversăm, să ne trezim din somn şi să începem cu toţii, fraţi şi surori, tineri şi bătrâni, a ne aşeza ţinuta ostăşească în ordine! Să începem a ne hrăni din cele trei surse ale Adevărurilor nemuritoare, vitale pentru un bun ostaş al lui Hristos: Sfânta Scriptură, învăţătura Bisericii şi literatura Oastei Domnului. Acest adevăr întreit va da vieţii noastre un echilibru duhovnicesc şi o orientare sănătoasă şi mântuitoare. Din lipsa acestui întreit adevăr s-au născut şi se vor naşte şi în viitor suspiciuni, tulburări şi certuri. Căci ne învăţa fratele Traian Dorz: „Dezbinarea vine totdeauna din două motive: necunoaşterea şi interpretarea greşită“. Trist şi vinovat este pentru un ostaş al Domnului să nu-şi cunoască Ortodoxia şi păgânesc este pentru cel ce se consideră ortodox să nu cunoască Oastea Domnului şi literatura ei. Lipsa înţelegerii drepte a învăţăturii va duce la credinţa în nişte false adevăruri, iar acestea, la un fals Hristos, care n-a murit pe Cruce şi n-a înviat din mormânt. Iar cei cu un astfel de «Hristos» vor crea numai impresia că trăiesc în harul lui Dumnezeu, căci le va lipsi cumpătarea, dreptatea şi evlavia, în acest veac de acum (Tit 2, 12).

În adevărul acesta întreit a trăit Părintele Iosif Trifa. Şi acest adevăr a fost lăsat moştenire prin literatura Oastei, pe care el a iniţiat-o. Iar acum acest adevăr întreg a fost preluat de foaia «Iisus Biruitorul», de la Sibiu.

Oastea Domnului a fost trimisă Bisericii, ca pe o fiică a ei, iar Biserica trebuie să o îmbrăţişeze tot mai strâns, aşa cum mama îşi îmbrăţişează fiica (Cânt. Cânt. 3, 4). Pentru că amândouă au tot mai mare nevoie una de cealaltă. Căci, pe când Preoţia duce pe oameni la Dumnezeu, Profeţia Îl duce pe Dumnezeu oamenilor. Şi aceste două slujiri sunt şi vor rămâne pentru totdeauna surori.

Doamne, luminează mintea tuturor, să privească limpede toate cele trei feţe ale adevărului învăţăturii Tale dată sfinţilor o dată pentru totdeauna, ca să nu pierdem nici unii mântuirea Ta pe care o dă numai trăirea adevărului Tău întreg! Amin.