SCURTĂ ŞI SFÂNTĂ POVESTIRE A VIEŢII MELE SAU ISTORIA UNOR CÂNTĂRI NEMURITOARE
|
|
 |
Mi-am ales Calea lui Hristos chiar din clipa când mi s-a arătat prima dată această Cale. Am primit Adevărul Lui chiar în ziua când mi s-a vestit acest Adevăr. Şi mi-am predat Lui inima în întregime, chiar aşa cum mi s-a spus să-L iubesc pe Iisus – cu gândul cel mai sincer şi mai hotărât. Tot ce am întâlnit apoi în viaţa mea, eu am primit sau am respins numai în funcţie de această Cale, de acest Adevăr şi de această Iubire.
Poate că au fost şi în viaţa mea împrejurări când n-am putut vedea pentru o clipă totul limpede, dar acestea n-au ţinut decât puţin. După aceea totul s-a limpezit statornic şi mai frumos. Şi nimeni n-a regretat asta mai mult ca mine însumi, fiindcă am dorit ca toată mărturia vieţii mele să fie o laudă vrednică adusă scumpului meu Mântuitor Iisus Hristos, Salvatorul acestei vieţi. Şi am vrut ca lauda aceasta să fie o cântare nemuritoare adusă dragostei Lui şi Jertfei aduse de această dragoste pentru noi toţi. Şi pentru mine în primul rând.
Nu ştiu cât am reuşit. Domnul şi Mântuitorul meu Iisus o va spune (Mt 10, 32-33).
Prin naşterea în lumea asta noi am venit într-un exil,
Tu ne-ai trimis pentru-o slujire – şi timpul rânduindu-ni-l.
Când slujba noastră şi când timpul cel hotărât va fi-mplinit,
noi, fericiţi, ne vom re-ntoarce la locul drag făgăduit.
Dar chiar şi-aici, ce dulci popasuri ne-ai rânduit din când în când,
ce minunat ne-a fost tot drumul spre muntele slăvit urcând,
de-am fi ştiut privi nainte cum ştim acum privi napoi
cu cât mai plin de bucurie şi-ncredere-ai fi mers cu noi!
Şi-acum când ceva ni se-ntâmplă şi trec prin noi nişte fiori,
deşi nu ştim nimic nainte, stăm liniştiţi şi-ncrezători;
va fi, sau nu va fi, – Tu Singur ştii numai ce ne-ai rânduit,
la ce răscruce stăm! – şi totuşi ce pace ne-ai statornicit!
De câte ori am fost nainte la vreo răscruce ca acum
eram atât de plini de teamă şi ne feream de-acest greu drum,
iar azi, când asta, omeneşte, ar fi să fie şi mai grea,
cu câtă linişte ne umpli fiinţa chiar privind la ea!
Nu-i oare chiar şi asta, Doamne, un semn dumnezeiesc şi sfânt
că tot ce ni se-ntâmplă-i planul ce-l ai cu noi pe-acest pământ?
Şi chiar încrederea cea tare ce-ai pus-o-n noi în voia Ta
nu-i oare tocmai ea dovada că Tu eşti Cel Ce vei lucra? | Continuare »
![[MINUNEA DIN PEŞTERA… SUFLETULUI]](http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/wp-content/uploads/2011/12/Nasterea-Sibiu.jpg)
Ioan MARINI
(…) Şi aleargă păstorii la peşteră şi acolo iată un Prunc mic culcat în iesle. Şi sufletul lor a înţeles îndată minunea ce s-a întâmplat.
Veniţi să alergăm şi noi cu păstorii la peştera din Vifleem. Veniţi să vedem şi să învăţăm să şi pentru noi Se naşte azi Fiul lui Dumnezeu.
Iată-L, zace în umilire în staulul de vite, culcat pe fân… Şi cu mânuţele Sale ne cheamă să alergăm la ieslea Sa. „Pace vouă… Pace vouă”, sunt cuvintele Lui. „De ce Mă urâţi? De ce nu Mă iubiţi, căci Eu v-am iubit pe voi? Tocmai pentru a voastră mântuire M-am pogorât din cer. Iată în ce grajd M-am umilit, pogorându-Mă din lăcaşul strălucitor al cerului…”
Copilul Sfânt din peştera Vifleemului ne învaţă să ne iubim aşa cum El ne-a iubit pe noi, să ne smerim cum El S-a smerit şi să ne mântuim sufletul, căci tocmai de aceea a venit El pe pământ.
Să ne mântuim, iată şi rostul nostru în lume.
Iată deci că sărbătoarea Naşterii Domnului trebuie să fie o sărbătoare a sufletului nostru! Trebuie să fie o naştere şi o renaştere a sufletului nostru. Mântuitorul S-a născut în peştera din Vifleem, dar El trebuie să Se nască şi în sufletele noastre. Altfel această minune a naşterii Lui n-ajunge nimic şi nu plăteşte nimic pentru noi. | Continuare »
Traian DORZ, Cântarea, ca meditaţie
Abia în zilele deosebite şi-n locurile curate ne dăm seama cât de curaţi ne cere Dumnezeu să fim noi, spre a fi vrednici de a sta împreună cu El şi cu ai Lui în atmosfera curată şi înaltă a prezenţei lui Dumnezeu, în ceasurile înalte ale transfigurării lui Hristos.
În ceasul ceresc al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, în noaptea tainică a marii schimbări la Faţă a lui Dumnezeu în Betleem, dintr-un Dumnezeu nemărginit, Se transformă într-un copilaş neputincios, când, dintr-un Împărat veşnic, Se preface un rob smerit şi când, din Stăpânul nemărginitelor bogăţii, primeşte sărăcia unui grajd – care trebuie să fi fost cu un miros nespus de greu, ca orice grajd, şi, mai ales, grajdul de om sărac.
Mai târziu, după ce ucenicii Domnului începuseră să-L cunoască pe El şi să-L recunoască a fi Fiul lui Dumnezeu, poate că nu au rămas prea uimiţi când, pe Muntele Taborului, El S-a schimbat la Faţă înaintea lor, îmbrăcând, pentru un ceas, chipul luminii şi al slavei, care Îi era în firea Lui dumnezeiască slava din veşnicii.
După aceea, când, la Învierea Lui slăvită din morţi şi după această Înviere, El li S-a arătat iarăşi ucenicilor Săi şi multor altora, în acel dumnezeiesc fel pe care ei începuseră să I-l recunoască, Hristos Mântuitorul desigur că a fost minunat şi că de fiecare dată ei, toţi care-L priveau, au rămas uimiţi, au rămas muţi de mirare şi de adoraţie pentru El. | Continuare »
Fiul lui Dumnezeu nu află nici azi case sufleteşti unde să Se nască
Pr. Iosif TRIFA, «Glasul Dreptăţii» nr. 11 / 25 dec. 1937, p. 5
Evanghelia Naşterii ne spune că Iosif şi Maria, „săvârşind călătoria”, n-au aflat în Vifleem „gazdă” unde să Se nască Fiul lui Dumnezeu (Lc 2, 7). Mântuitorul lumii n-a aflat nici o casă şi nu L-a primit nici o „gazdă”. Pentru El nu era loc. Abia pe urmă, atare om sărac L-a poftit în grajdul dobitoacelor sale.
„Văd că sunteţi osteniţi şi sălaş nu aflaţi – va fi grăit omul acela – poftim, intraţi în grajdul meu.”
„Într-un grajd?” – se va fi întrebat Iosif. Dar ce era să facă?
Au intrat înăuntru şi pe urmă grajdul s-a umplut de lumină mare.
Ah, ce lucru grozav s-a petrecut în noaptea Naşterii! Fiul lui Dumnezeu a trebuit să Se nască în ieslea unui grajd. Dar, vai, acest lucru grozav se petrece şi azi. Pentru Fiul lui Dumnezeu nici oamenii de azi n-au loc. Pentru Evanghelie, nici creştinii de azi n-au loc. Au loc pentru toate cele; au loc pentru tot felul de plăceri şi desfătări lumeşti, dar când e vorba să-L primească cu adevărat pe Iisus în casa sufletului lor nu mai au loc.
Iisus, Copilul cel Sfânt, umblă şi azi de la casă la casă, de la gazdă la gazdă, întrebând după sălaş. El caută şi azi case sufleteşti în care să Se nască şi să renască la o viaţă nouă pe cei din ele. El umblă şi azi de la casă la casă, zicând: „Iată, stau la uşă şi bat” (Apoc 3, 20). | Continuare »
![[Aşteptăm Naşterea Fiului lui Dumnezeu]](http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/wp-content/uploads/2012/12/Nasterea-Domnului_55.jpg)
Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz la botezul de la Buciumi – 28 noiembrie 1981
Acuma suntem în postul Crăciunului, aşteptăm Naşterea Mântuitorului, aşteptăm Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Care a venit în lume să-i mântuiască pe cei păcătoşi, Care a venit în lume să ridice păcatele lumii, Care a venit în lume să-Şi dea viaţa pentru toţi oamenii.
Toţi copiii se nasc ca să trăiască…
El S-a născut ca să moară!… Să moară pentru noi toţi. Dacă El n-ar fi murit, noi nu ne-am fi putut ridica niciodată ochii cu nădejde spre mântuirea lui Dumnezeu. El a venit să moară pentru noi toţi, în locul nostru, şi El Şi-a dat Viaţa ca să avem iertarea şi răscumpărarea păcatelor.
Cel mai mare lucru este iertarea păcatelor.
Suntem în vremea postului… Foarte mulţi s-au mărturisit şi s-au împărtăşit, poate că… Alţii poate că vor face acest lucru, pregătindu-se spre întâmpinarea sărbătorii minunate a Naşterii Domnul Iisus. Dar oare ne-am pus noi întrebarea cu adevărat: în mărturisirea aceasta, în această Taină a Pocăinţei, am pus noi cu adevărat tot sufletul nostru, lacrimile noastre, gândul nostru hotărât de a ne întoarce la Dumnezeu şi a ne mărturisi cu adevărat în faţa lui Dumnezeu, ca să căpătăm iertarea păcatelor?
Pentru că numai în urma unei mărturisiri adevărate şi-n urma unei pocăinţe adevărate se capătă iertarea păcatelor. | Continuare »
CÂND VA FI PE PĂMÂNT PACE ŞI ÎNTRE OAMENI BUNĂVOIRE – Pr. Iosif Trifa
O întâmplare adevărată – Traian Dorz
ALERGI TU DUPĂ IISUS? – Pr. Vasile Ouatu
Naşterea Domnului – împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu – Lidia Hamza
RĂSĂRIT-A LUMII LUMINA CUNOŞTINŢEI – Pr. Iosif Trifa
Naşterea Domnului – Traian Dorz
O, CE VESTE MINUNATĂ! – Traian Dorz
„NU POT SĂ VĂD NELEGIUIREA UNITĂ CU SĂRBĂTOAREA” (Is 1, 13) – Pr. Iosif Trifa
Evanghelia Întâiului Născut – Sf. Ier. Nicolaie Velimirovici
Evanghelia despre Magii de la Răsărit – Sf. Ier. Nicolaie Velimirovici
Fiul lui Dumnezeu nu a aflat în Vifleem casă unde să Se nască (Lc 2, 7) – Pr. Iosif Trifa
Din cer senin – Ana, Maria, Veronica
CÂND S-A NĂSCUT MÂNTUITORUL – Pr. Iosif Trifa
LUMINA CRĂCIUNULUI – Ovidiu Rus
O serbare religioasă pentru deţinuţi – Traian Dorz
ÎNSCRIEREA ÎN CER – POPA PETRU
DE LUMINĂ S-A UMPLUT PEŞTERA DIN VIFLEEM – Pr. Iosif Trifa
„Un fiu ni s-a dat”!… (Isaia 9, 6) – Traian Dorz
Semnele spre recunoaşterea adevăratului Mântuitor
Din Troiene – colind
Întruparea lui Dumnezeu între oameni – Pr. Arsenie Boca
AL PATRULEA MAG – Traian Dorz
Cuvânt la Naşterea Domnului – Sfântul Ioan Gură de Aur
O, vino, dulce înger – Iosif Gheorghiţă
Peştera care Îi adăpostise Naşterea Sa nu I-a putut folosi Domnului ca adăpost decât un timp foarte scurt – Traian Dorz
ÎN A DOUA ZI A PRAZNICULUI NAŞTERII DOMNULUI – SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL
[O sărbătoare a sincerităţii şi a smereniei] – Traian Dorz
Naşterea Domnului – împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu – Lidia Hamza
SE APROPIE CRĂCIUNUL… – Pr. Iosif Trifa
LA NAŞTEREA DOMNULUI – Arhim. Iuliu Scriban
CRĂCIUNUL LOR… – Arhim. Iuliu Scriban
BUCURIILE NOASTRE – Traian Dorz
Iată Peştera Sfântă în care S-a născut Mântuitorul – Pr. Iosif Trifa
DOAMNE, IAR TRĂIM FIORII – Traian Dorz
Colinda străbună – Lidia Hamza
Crăciunul îndepărtatei copilării – Traian Dorz
AL PATRULEA MAG – Traian Dorz
Cum a fost Nașterea Domnului Iisus, Traian DORZ
Scrisoare de Crăciun – Traian Dorz
Îngerii cu păstorii măresc… – Pr. Iosif Trifa
[ Pentru mântuirea noastră Se naşte azi Fiul lui Dumnezeu ] – Pr. Iosif Trifa
UN DAR DE CRĂCIUN – Traian Dorz
Poezii, Traian Dorz: DOAMNE, IAR TRĂIM FIORII; DUMNEZEUL NOSTRU TARE; STĂ ÎNCĂ CRUCEA-STEA; IISUSE, AZI E PRAZNIC; SINGURI COPILAŞII, DOAMNE…; Tu, omule…; LÂNGĂ IESLEA MINUNATĂ; A fost odată-un Copilaş; Pe drum lung şi-ndepărtat; Astăzi când cobori; CÂNTĂ, MAMĂ, LEGĂNÂND; SFÂNT COPIL CERESC; SFÂNTUL COPILAŞ; UN COPIL NI S-A NĂSCUT; PREASFÂNTĂ MAICĂ, TE PRIVESC; Peste zări, o stea; Noaptea Naşterii…; Şi iar Te naşti; CÂNTĂ, MAICĂ; SPUNE-MI, MAMĂ, SPUNE; CLOPOŢEL DIN TURLĂ VECHE; Sfântă Maică, Sfânt Copil; IISUSE, AZI E PRAZNIC; NU-I ALT IISUS; De vrei;
Alte poezii: Doamne, vii în lume iar; Jos, la umbră de măslin; NOAPTEA NAŞTERII; Lerui ler; Colindiță; Într-o iesle îngheţată; Vine iarăși…; Vine, vine, Domnul Sfânt; În păiuț de fân uscat; Noapte de Colind curată; Se naşte Prunc; Vine iarăși Noaptea Sfântă; Jos pe paie-n stăuraș;
