31 Iulie
CăciDumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3, 16)
Cărarea-nţelepciunii, oriunde-ar fi, e una
sfârşitul ei e slava, iar plata ei cununa,
căci Ţinta ei e Domnul, iar Harul ei tăria;
de-aceea desfătarea îi este veşnicia.
Tu fiul meu, înseamnă-ţi a’ mele-ndemnuri sfinte
şi calea-nţelepciunii mereu s-o ai aminte,
pe fruntea ta o scrie, cu mâna ta o ţine,
cât o urmezi în totul ferice e de tine.
Hristos, Pâinea noastră zilnică
Să spunem copiilor noştri întocmai învăţătura care ne-au dat-o nouă părinţii noştri.Să transmitem urmaşilor noştri exact bunurile ce ni le-au transmis nouă înaintaşii pe care îi urmăm.
Nici un popor din lume n-a putut să-şi păstreze fiinţa sa, unitatea sa, independenţa sa, identitatea sa, caracterul său fără această continuitate mântuitoare şi necesară.
Tradiţia noastră, sărbătorile noastre, familia noastră, credinţa şi învăţătura noastră, care sunt ca nişte rădăcini ale noastre înfipte în pământul şi în cerul nostru, ne hrănesc sufletul şi trupul nostru şi ne ţin prezentul şi viitorul nostru.
De aceea toţi binefăcătorii poporului nostru şi ai credinţei noastre aşa ne-au învăţat şi aşa au căutat să ne facă să fim.
Dar şi de aceea, toţi răufăcătorii noştri au lucrat totdeauna prin cele mai viclene mijloace şi feluri spre a ne face pe noi să dispreţuim aceste rădăcini, să ne lepădăm, să ne rupem de ele, să păstrăm şi să dărâmăm aceste „vechituri“ ale noastre, ca să le înlocuim cu altceva, „nou“, al lor.
Traian Dorz