Poeziile se pot asculta in sectiunea WebCAST, volumul CÂNTAREA VEŞNICIEI

Cântarea Veşniciei,

Iisus, Iisus, Iisus,

e imnul bucuriei

de mii de graiuri spus,

când toată lumea, una,

de Jos şi până Sus

cânta-va-ntotdeauna:

Iisus, Iisus, Iisus!...



În veac, mărire Ţie,

Iisus, Iisus, Iisus,

cu imn de bucurie

de mii de coruri spus,

Tu, Soarele Iubirii

din Care ne-am desprins,

Tu, Raiul Nemuririi

ce iarăşi ne-ai cuprins!




Slăvit să fii, slăvit,

de corul nesfârşit,

Iisus, Iisus, Iisus!..

Care să fie oare motivul?

Minunat a fost începutul ei, curat, sincer, mântuitor. Mai mult: nimeni nu l-a contestat. S-a născut în sânul Bisericii, cu scopul foarte precis de a întoarce pe om de la păcat. Nimic ascuns, fără culise, fără dedesubturi. Fără jocuri politice.

În debusolata perioadă postbelică, Biserica şi-a vrut adunaţi fiii la picioarele Crucii Mântuitorului. Şi Dumnezeu a trimis şi omul potrivit să-i adune. Şi nu e o exagerare a noastră să recunoaştem profetismul şi martiriul din fiinţa şi din lucrarea celui care a fost Părintele nostru Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului, dar şi ale continuatorului ei, fratele Traian Dorz.

Greutăţi au fost de la început. Drumul ei însă a fost curat şi nu i se poate reproşa abateri de la învăţătura cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească a Bisericii.

O, tineri dragi

O, tineri dragi, al vostru măreţ e viitorul

de-l veţi lega puternic de începutul sfânt,

de veţi porni la luptă în rânduri plini de-avânt

sub flamura măreaţă: Iisus Biruitorul.



Apocaliptic este prezentul fără nume,

cu minţi interesate s-ascundă drumul drept,

cu frunţi bolnave care numesc a fi-nţelept

tot ce-i murdar şi josnic şi prefăcut pe lume.



Nu-ngăduiţi minciunii să nalţe steag în frunte,

părute adevăruri se nasc la orice pas,

sub false flamuri strânge vicleanul într-un ceas

falşi luptători cu scopuri nedemne şi mărunte.



Dar voi, cu braţ puternic şi veghetoare minte,

descoperiţi al vostru şi loc, şi steag, şi rost

şi duceţi lupta voastră cum mai nainte-a fost:

cu voluntari în frunte spre ţelurile sfinte!



O, tineri dragi, nu-i Oastea faimoasă defilare,

nici numele ei nu e în vreo vitrină pus,

ci ea e plug ce taie adâncă brazdă-n sus

şi rug ce-n flăcări suie spre Dumnezeu cărare.



Afla-veţi locul Oastei nu-n ceea ce străluce,

nu-n toate câte cântă pe drumul plin de flori,

ci-n cele ce veghează de strajă până-n zori

în rugă, şi în muncă, şi-n dragoste, şi-n cruce.



O, tineri dragi, deschisă vi-e azi a Oastei zare,

descoperiţi-i rostul şi tainicu-nţeles.

El nu-i ascuns sub nume pretenţios ales

şi nici sub etichete sau măşti surâzătoare.



Intraţi cu drag pe uşa ce azi vi se deschide

şi v-avântaţi în luptă cu braţ tot mai viteaz,

distrugeţi toţi lăstarii sălbaticului az’

ce năbuşă menirea frumoasă şi-o ucide.



O, tineri dragi, întoarceţi prezentul plin de rele

şi-l scoateţi cu-ndrăzneală din caldul lui culcuş.

Să nu mai pună nimeni la gândul bun căluş

şi faptelor măreţe cătuşe şi zăbrele!



O, tineri dragi, aprindeţi lumină din lumină;

ducând spre toată ţara, un imn înaripat

şi spuneţi tuturora: Hristos a înviat!

Şi-n veci de veci Satana căzut şi-nvins rămână!



De la a tinereţii măreaţă sărbătoare,

Acesta este astăzi mesajul către voi:

Ieşiţi din tina lumii şi v-avântaţi eroi

şi pelerini spre ţara de dincolo de zare!

“În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari.

Reporter: Legat de momentul acesta al sinodului, cum primiţi decizia sfîntului sinod, Înalt Prea Sfinţia Voastră?


Nicolae Corneanu: Cu toată smerenia şi buna credinţă. Sînt încrezător în realitatea, obiectivitatea tuturor hotărîrilor Sfantului Sinod. Şi nu pot decît să fiu cu recunoştinţă pentru faptul că Sfantul Sinod apreciază şi bunele şi relele aşa cum se cuvine.


Reporter: A fost o greşeală gestul pe care l-aţi făcut?


Nicolae Corneanu: Deocamdată Sfantul Sinod a fost, să zic aşa, cu obiectivitate critică faţă de ceea ce am făcut eu, dar e dreptul Sfantului Sinod.


Reporter: Regretaţi lucrul acesta?


Nicolae Corneanu: Sigur că îmi pare rău că s-a ajuns la aşa situaţie, dar îmi păstrez credinţa în bunul Dumnezeu...


Pentru mai multe amanunte vizitati adresa
parintele-filotheu-sanctioneaza-decizia.html.

1. Condiţia mântuirii noastre, condiţia mântuirii altora şi condiţia mântuirii tuturor oamenilor pentru care şi la care a venit Domnul Hristos este ca întâi să fim în voia lui Dumnezeu nişte copii ai Lui, născuţi din nou, trăind în toată lumina Evangheliei Sale; iar după aceea să mergem şi să propovăduim aceasta şi altora.
Atunci vom avea nu numai ce să le spunem, ci şi ce să le arătăm tuturor.

2. Numai dacă noi ne putem mântui pe noi înşine în primul rând, atunci vom putea mântui şi pe alţii.

3. Dacă noi suntem găsiţi mincinoşi, neascultători, nenăscuţi din nou, străini de legămintele lui Dumnezeu, cum să ajutăm să fie alţii credincioşi şi buni? Vom putea face numai rău, şi nu bine. Atunci, de o sută de ori ar fi fost mai bine să nu-L fi cunoscut niciodată pe Dumnezeu. Ne-am fi pierdut măcar numai pe noi înşine – şi nu şi pe alţii!

De cu seară, începând cu Vecernia, adunarea aduce, ca un zbor înalt şi lin, omagiu de recunoştinţă celui care a stat de strajă neîncetat la porţile Lucrării Oastei Domnului, ca să nu intre fur sau lup hain.