Adunatu-s-au aci o seam\u0103 de cuvinte, – r\u0103spunsuri la at\u00e2tea lacrimi… \u015ei unele \u015fi altele se adunau la m\u0103su\u0163a sfintei spovedanii, unde mila lui Dumnezeu str\u0103lucea \u00een ele, ca soarele \u00een picurii de rou\u0103.<\/p>\n
Str\u0103lucirile acelea, prinse din lacrimi, \u00eempreun\u0103 le d\u0103m – P\u0103rinte \u015fi p\u0103rin\u0163i – \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi din vreme urma\u015filor, \u00een neam \u015fi-n neam, ca s\u0103 nu mai orbe-c\u0103iasc\u0103 \u015fi ei \u00een noaptea ne\u015ftiin\u0163ei \u015fi a lipsei de sfat, de unde vin toate relele care chinuiesc pe oameni, \u00eentunec\u0103 vremile \u015fi prea adesea crunt\u0103 p\u0103m\u00e2ntul.<\/p>\n
Este o singur\u0103 cale senin\u0103: tr\u0103irea \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii cre\u015ftine, \u00een toat\u0103 ad\u00e2ncimea ei \u015fi \u00een toat\u0103 since\u00acritatea noastr\u0103. Asta r\u0103m\u00e2ne singura cale sigur\u0103, pe care trebuie s-o \u00eenv\u0103\u0163\u0103m mereu, \u00een fiecare r\u00e2nd de oameni.<\/p>\n
Cu p\u0103rinteasc\u0103 iubire, tuturor ostenitorilor, \u015fi cu mult\u0103 smerenie, la to\u0163i cre\u015ftinii.<\/p>\n
Arsenie<\/p>\n
\n
Omul, in intregimea lui, are a doua insemnatate dupa Dumnezeu. Un singur suflet e mai de pret decat toata materia acestei lumi. Omul nu e o faptura inchisa in lumea de aci. El nu se multumeste numai sa creada in existenta unei lumi nevazute cum face omul protestant, sau sa deduca cu mintea existenta ei din lumea sensibila, cum fac teologii catolici, ci urmareste sa se afle intr-o legatura cu ea. Insemnatatea omului se arata nu numai prin faptul ca a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, ci si in aceea ca pentru fiecare si in jurul fiecarui ins se da o neintrerupta lupta nevazuta. In jurul fiecarui om e concentrata intreaga existenta creata si necreata, vazuta si nevazuta.<\/p>\n
\n